Muzeul Satului Bucovinean

Taxa Foto: 5 lei

Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu in aer liber din orasul Suceava, care pune in valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factura populara din Bucovina.

Muzeul Satului Bucovinean a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-IV-s-B-05694.

Muzeul Satului Bucovinean – Istoric

Ideea infiintarii unui muzeu in aer liber care sa valorifice potentialul etnografic al Bucovinei dateaza din anul 1958, cand satul bucovinean dispunea inca de numeroase monumente de arhitectura populara. Cu toate acestea, abia in anul 1971 s-au inceput primele campanii de cercetari in teren, de culegere de material folcloric si etnografic. Consiliul Popular Municipal Suceava a alocat atunci o portiune de 1,7 ha teren pe platoul din apropierea Cetatii de Scaun a Sucevei, pentru a se instala 11 obiective. In acei ani au fost transferate mai multe obiective si s-au reconstruit trei dintre ele (Gospodaria traditional din Straja, Casa de locuit din Ostra si Casa Roata din Campulung Moldovenesc) pana in anul 1976, dupa care activitatea muzeografilor si restauratorilor a fost intrerupta.

Dupa schimbarea regimului comunist, in anul 1990 a fost reluat proiectul, extinzandu-se suprafata alocata la 6 ha pe acelasi amplasament. In anul 1996, printr-o hotarare de guvern, a fost infiintat Muzeul Satului Bucovinean. Incepand din 1998 au fost reluate lucrarile de achizitie si restaurare si s-au achizitionat 30 de noi obiective de arhitectura populara (gospodarii si instalatii tehnice) care au fost aduse pe platoul cetatii pentru a fi reconstruite si puse in valoare. Unele dintre acestea nu sunt insa reconstruite, acest proces fiind in desfasurare in prezent.

Muzeul in aer liber este conceput ca un sat traditional bucovinean si ar urma sa cuprinda la momentul in care se va finaliza organizarea sa un numar de 80 monumente de arhitectura populara: biserica, scoala, gospodarii taranesti, ateliere mestesugaresti, instalatii tehnice, crasma, un interior de mina si un traseu de mocanita.
Muzeul Satului Bucovinean – Constructii expuse

Coliba din Campulung Moldovenesc din Muzeul Satului Bucovinean

Ca punct de vanzare a biletelor pentru intrarea in Muzeul Satului Bucovinean este folosita o coliba din localitatea Campulung Moldovenesc.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip monocelular. Temelia constructiei este zidita din bolovani de rau cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau. Locuinta este construita din cununi de barne de brad cioplite in profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la doua fete imbinate la colturi (conform tehnicii de constructie “nemtesti”). Peretii sunt lutuiti si varuiti in jurul ancadramentelor (usi si ferestre).Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si un hogeag pe tabla din spate. Pardoseala este din lut stabilizat.
Casa de locuit din Rosu (Casa Rosu) din Muzeul Satului Bucovinean

Una dintre primele case achizitionate de Muzeul Satului Bucovinean este o casa de locuit din localitatea Rosu, aflata in zona etnografica Dorna. Casa dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ultimul sau proprietar fiind Varvara Negrea. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 1992.

Obiectivul are dimensiuni impunatoare; el a apartinut unor gospodari instariti, dovada stand cele doua cuptoare cu elemente de inspiratie oraseneasca si foisorul larg de la intrare. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative si utilitare specifice zonei Dornelor.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip camera-tinda-camera, specific zonei montane a Bucovinei. Temelia constructiei este zidita din bolovani de rau, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau. Locuinta este construita din barne de brad cioplite in profil dreptunghiular, incheiate la colturi in catei (conform tehnicii de constructie “nemtesti”). Peretii sunt lutuiti si varuiti in jurul ferestrelor, in rest fiind spoiti cu un strat subtire de huma de culoare gri.

Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si doua fumarite (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din fata. Pardoseala este din dusumele din scandura. Peretii interiori sunt din zidarie cu liant mortar.

Casa are doua camere, tinda si cerdac. Tinda are mari dimensiuni, de aici putandu-se patrunde in cele doua camere si in camara de pe partea stanga. In spatele casei (pe partea nordica) se afla doua camari separate, in care se intra prin tinda (cea din stanga) si prin bucatarie (cea din dreapta). Cerdacul este prevazut in mijloc cu un foisor acoperit. Pe latura din dreapta (sub casa cea mare) se afla o intrare separata pe sub gang care duce intr-o pivnita.

Camera din partea stanga, denumita si “casa cea mare”, este un spatiu destinat pastrarii obiectelor de valoare, destinat sarbatorilor din ciclul vietii sau ale anului. Aceasta este locul unde se pastreaza lada de zestre, cu tesaturile cele mai frumoase destinate fetelor de maritat. Pe latura de sud se afla laita, iar pe latura de nord este patul cu tesaturile de zestre. Pe peretele de vest se afla masa si scaunele. Tesaturile sunt asezate in camera astfel: pe laita sunt laicerele cu dungi, un paretar cu motive geometrice in varste care alterneaza se afla pe pereti pe sub ferestre, iar stergarele tesute sunt amplasate in partea de sus a peretilor, la icoane.

Camera din partea dreapta era camera de locuit (avand functiuni de bucatarie si de loc de dormit), unde se desfasurau activitatile zilnice. Aici se afla un cuptor (care ocupa un sfert din suprafata camerei) cu vatra si uneltele necesare prepararii hranei. Pe plita se afla vase de lut, iar pe vatra pirostrii, cleste si oala de sarmale. In continuarea cuptorului se afla patul pentru odihna pe care sunt asternute poclazi si sunt asezate perne. Deasupra patului, sunt agatate de grinda articole vestimentare si textile. De-a lungul peretilor de est si de sud sunt asezate laite acoperite cu tesaturi de lana. Langa ferestra, pe latura de sud, se afla masa acoperita cu o fata de masa. Pe peretele estic se afla trei icoane impodobite cu stergare si in spatele laitelor, peretii sunt acoperiti cu tesaturi de lana. La intrare, pe peretele vestic, in coltul format intre usa si peretele sudic se afla un blidar asezat pe butuci, unde sunt asezate farfurii si strachini cu decoratiuni specifice zonei Dornelor.
Crasma din Saru Dornei din Muzeul Satului Bucovinean

Crasma este considerata unul dintre cele mai importante locuri ale unui sat, aici nefiind doar un loc de petrecere a timpului liber, ci si de intalnire al satenilor pentru a discuta diverse probleme. In zona de munte, unde casele sunt mai indepartate una de celalalta decat in satele de campie, crasma era folosita ca loc de socializare intre cetateni.

Crasma dateaza din prima jumatate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind initial casa de locuit si apoi transformata in crasma, a servit acestui scop pana dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Cumparata de muzeu, crasma a fost reconstruita aici in anul 1998, amenajandu-i-se interiorul cu mobilier si obiecte specifice zonei Dornelor si destinatiei sale. La momentul achizitiei, constructia pastra unele elemente din perioada cat a fost folosita drept locuinta: urmele unui perete daramat pentru marirea spatiului tavernei si urmele cuptorului din aceeasi perioada, neexistand o incapere cu rol de bucatarie.

Aceasta constructie nu se incadreaza in tiparul obisnuit al caselor taranesti, datorita destinatiei sale speciale. Ea este realizata din barne din lemn de brad cioplite la patru fete, imbinate la colturi in catei (conform tehnicii de constructie “nemtesti”) si asezate pe o temelie din piatra de rau. Deoarece in zona de munte, iernile erau aspre si durau o mai lunga perioada decat in celelalte zone, peretii au fost sipcuiti si lutuiti pentru o mai buna izolare termica. Acoperisul este construit in patru ape, avand 13 randuri de sindrila de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si trei fumarite (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din fata.

Crasma are cinci incaperi (doua camere, doua camari si bucatarie), o tinda si un cerdac. Au fost pastrate elementele principale ale casei de locuit: sistemul de incalzire cu sobe sau cuptoare folosite mai mult pentru incalzit si mai putin pentru prepararea hranei, sistemul de iluminat, piese de mobilier: blidare, polite, laite, dulapuri, masa-lada sau alte elemente de decor. S-a renuntat insa la pat. S-au pastrat tesaturile de interior indeosebi paretarele si laicerele.

Reconstructia efectuata in muzeu a urmarit eliminarea elementelor din perioada cat constructia a fost folosita ca locuinta. S-a amenajat o bucatarie cu mobilier specific care a fost separata de taverna (incaperea centrala) construindu-se un cuptor masiv care face legatura cu soba oarba. Cele doua camari au fost amenajate provizoriu ca spatii de cazare, iar camera laterala a devenit “salonul” crasmei amenajat cu mobilier specific: blidare, laite, mese si scaune acoperite cu valoroase tesaturi de interior.

Atelierul de olarit din Marginea din Muzeul Satului Bucovinean

Satul Marginea este un renumit centru de arta populara, cunoscut indeosebi pentru ceramica neagra ce se produce aici. Indeletnicirea olaritului are traditii vechi in localitate. Aici se modeleaza manual lutul argilos in scopul fabricarii vaselor cu intrebuintare casnica pentru gatit sau pentru prelucrarea laptelui si diverse alte forme ornamentale. Ceramica produsa aici este unica pe plan international prin culoarea neagra rezultata in urma arderii, precum si prin modelarea unor forme specifice traditionale. In localitate mai exista si acum case de locuit care pastreaza o arhitectura cu o vechime de mai mult de 100 de ani.

Muzeul Satului Bucovinean a achizitionat un atelier de olar cu doua camere si plecatoare pe doua laturi din localitatea Marginea, aflata in zona etnografica Radauti. Constructia dateaza de la inceputul secolului al XX-lea.

Constructia are doua incaperi. Atelierul de olarit este construit din barne de brad cioplite in 4 muchii, imbinate “in amnari” (tehnica de constructie) si intarite cu “spraituri”. Peretii sunt lutuiti si varuiti. Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita in randuri suprapuse si doua fumarite (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din fata. Temelia constructiei este din piatra de rau asezata in randuri suprapuse. Pardoseala este din lut batatorit uns cu balega.

In interior, una dintre incaperi este amenajata in interior cu inventarul de lucru al olarului, cealalta fiind folosita ca locuinta. Cuptorul de ars ceramica este construit sub plecatoare. La intrare se afla cerdacul, de unde poate intra sub plecatoare.

Temelia constructiei este zidita din bolovani de rau cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau. Locuinta este construita din cununi de barne de brad cioplite in profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la doua fete imbinate la colturi (conform tehnicii de constructie “nemtesti”). Peretii sunt lutuiti si varuiti in jurul ancadramentelor (usi si ferestre). Casa de la Cacica are ca element decorativ motivul antropomorf (“capul de om”) la stalpii de la portita gangului si motivul zoomorf (“capul de cal”) la capetele capriorilor.
Moara de apa din Manastirea Humorului din Muzeul Satului Bucovinean

In epoca medievala, oamenii au inceput sa inlocuiasca munca manuala prin inventarea de masini care sa le simplifice activitatea. Pentru actionarea acestor masini s-a trecut la folosirea energiei hidraulice si a energiei eoliene. Dezvoltandu-se cunostintele tehnice, masinile care foloseau energia hidraulica au fost perfectionate si, la inceputul secolului al XVIII-lea, s-a generalizat folosirea pompelor de apa in minerit si a fost inventata masina de tors actionata de apa.

Pentru macinarea cerealelor, cele mai importante sisteme tehnice traditionale erau moara de apa si moara de vant, acestea avand o larga aplicabilitate si utilizându-se in anumite zone chiar si in prezent.

Muzeul Satului Bucovinean a achizitionat o moara de apa pentru macinat grau si porumb din localitatea Manastirea Humorului, aflata in zona etnografica Humor. Constructia (denumita si Moara lui Boca) dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea (aproximativ anul 1870), ultimul sau proprietar fiind Ioan Boca. Obiectivul a fost reconstruit in muzeu in anul 1998, fiind amplasata pe un mic curs de apa numit chiar „Paraul Morii”. Moara de la Manastirea Humorului era, la acea vreme, una din cele mai mari mori din aceasta zona.

Constructia are doua incaperi: camera morarului si spatiul destinat instalatiei de macinat alcatuit dintr-o platforma si un subsol. Cladirea este construita din piatra de cariera fasonata. Temelia constructiei este zidita din bolovani de rau legat cu liant din mortar, avand o fundatie din beton ciclopian turnat in cofraj. Pardoseala este din lut stabilizat + strat filtrant de balast in ambele incaperi. Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita in randuri suprapuse si sarpanta in imbinari chertate. Fumul este evacuat printr-un cos de caramida.

Instalatia de macinat are in exterior, fixata de grindei, o roata verticala cu cupe, actionata cu energie hidraulica. Apa este dirijata printr-un jgheab din scanduri (latoc) deasupra rotii hidraulice verticale (roata cu cupe). Apa este dirijata prin latoc si, in cadere, roteste roata verticala care actioneaza grindeiul si rotile cu masele ce pun in miscare axele verticale ale pietrelor umblatoare prin intermediul a doi prasnei.

Casa de locuit din Cacica din Muzeul Satului Bucovinean

Muzeul Satului Bucovinean a achizitionat o casa de locuit din localitatea Cacica, aflata in zona etnografica Humor. Casa dateaza din anul 1900, ultimul sau proprietar fiind Maria Lazarovici. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 2002.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip camera-tinda-camera, specific zonei montane a Bucovinei si avea o camara sub plecatoare. Temelia constructiei este zidita din bolovani de rau cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau. Locuinta este construita din cununi de barne de brad cioplite in profil dreptunghiular, rotunde sau fasonate la doua fete imbinate la colturi (conform tehnicii de constructie “nemtesti”). Peretii sunt lutuiti si varuiti in jurul ancadramentelor (usi si ferestre). Casa de la Cacica are ca element decorativ motivul antropomorf (“capul de om”) la stalpii de la portita gangului si motivul zoomorf (“capul de cal”) la capetele capriorilor.

Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si doua fumarite pe partea din fata. Pardoseala este din lut stabilizat.

In fata casei a fost construit un cerdac. In casa se intra printr-o tinda de unde se patrunde in partea dreapta in “casa ce mare” (de forma dreptunghiulara), iar in partea stanga in camera de locuit cu rol si de bucatarie (in forma de L). Prin partea stanga se patrunde sub plecatoare unde a fost amenajata o camara.
Fieraria din Muzeul Satului Bucovinean

Fieraria reprezinta un atelier in care fierarul prelucreaza la cald fierul sau alte metale. In perioada medievala aici erau confectionate potcoave pentru animale (unele ateliere se numeau si potcovarii), arme (sabii, spade), topoare, balamale, manere metalice, zavoare, chei, lanturi, catuse, cuie, clesti, vatraie, obiecte de podoaba (cercei, bratari, inele) sau ustensile casnice (linguri, furculite, cutite) etc.

Cu sprijinul financiar al Corpului Pacii si a voluntarilor americani din fundatia AREAS (care au contribuit cu o suma de 5.000 dolari) care si-au desfasurat activitatea in Suceava, a fost reconstituit in Muzeul Satului Bucovinean un atelier tipic de fierarie de la inceputul secolului al XX-lea. Echipa de restauratori si muncitori din cadrul Muzeului Satului a confectionat o constructie monocelulara din barne de brad, avand ca anexa stativele pentru potcovit caii si boii de jug. Ea a fost inaugurata la 18 mai 2006.

In atelierul de fierarie se afla mai multe instrumente de lucru folosite de mesterul fierar:

• forja cu vatra si foiul,

• butucul cu nicovala,

• scule (baroase, ciocane, clesti) si unelte specifice etc.

De asemenea, se afla si produsele unui atelier caracteristic inceputului de secol XX: potcoave, obiecte de uz casnic si gospodaresc, lucrate manual. Toate aceste unelte au fost folosite intr-o fierarie din satul Gura Haitii, zona etnografica Dorna.

Atelierul de fierarie a fost folosit si pentru confectionarea unor obiecte pentru celelalte constructii expuse in Muzeul Satului Bucovinean.
Casa de locuit din Volovat din Muzeul Satului Bucovinean

Casa de locuit din localitatea Volovat, zona etnografica Radauti, dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aproximativ anul 1860, ultimul sau proprietar fiind Gheorghe Buliga. Ea a fost reconstruita in Muzeul Satului Bucovinean in anul 2001, obiectivul fiind deschis publicului la data de 14 iunie 2006.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip camera-tinda-camera, cu plecatoare pe latura din spate si cu prispa de lut pe doua laturi. Locuinta este construita din cununi de barne de brad imbinate in “coada de randunica” (tehnica de constructie). Peretii sunt lutuiti pe sipci si varuiti. Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si doua lucarne pe tabla din fata.

Piua de sumane din Satu Mare din Muzeul Satului Bucovinean

Sumanele au o traditie foarte veche in Romania. In trecut, in sezonul friguros de iarna, locuitorii satelor foloseau ca articol de imbracaminte sumanul, adica o haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc., tivita pe margini si bogat ornamentata cu gaitane. Persoanele care se ocupau cu fabricarea de sumane se numeau sumanari.

Muzeul Satului Bucovinean a achizitionat o piua de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona etnografica Radauti. Piua este un atelier gospodaresc unde se bate panura pentru a se obtine sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare, in Bucovina fiind cunoscute cele din Benia, Bilca (secolul al XIX-lea), Campulung Moldovenesc, Fundu Moldovei, Satu Mare (1900) si Vama (Piua lui Ilisoi, 1902). Cele din Bilca, Satu Mare si Vama sunt clasificate ca monumente istorice.

Constructia achizitionata de Muzeul Satului Bucovinean dateaza din anul 1900 si ilustreaza arhitectura specifica populatiei din zona de podis a Bucovinei. Piua este o constructie monocelulara de mici dimensiuni pentru baterea sumanelor. Aceasta piua era in functiune in anul 1985.

Piua de sumane din Satu Mare a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-II-m-B-05637.

Coserul din Sfantu Ilie din Muzeul Satului Bucovinean

In perimetrul Muzeului Satului Bucovinean se afla si un coser (intalnit in alte regiuni ale Romaniei sub denumirile de porumbar sau leasa) din satul Sfantu Ilie din comuna Scheia (aflata in apropiere de municipiul Suceava). Coserul este acoperit cu dranita de brad pentru a proteja de intemperii fructele sau legumele pastrate aici.

Coserul este o constructie din nuiele impletite in forma de gratar, folosita, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. De obicei, aici se pastreaza stiuletii de porumb. In unele gospodarii din satele din Romania se mai folosesc si astazi astfel de depozite din nuiele. In anumite zone, coserele sunt confectionate din scanduri.

Casa de locuit din Vicovu de Jos din Muzeul Satului Bucovinean

Casa de locuit din localitatea Vicovu de Jos, zona etnografica Radauti, dateaza de la inceputul secolului al XX-lea, la temelia casei fiind gasita o moneda din anul 1924. Ea a fost reconstruita in Muzeul Satului Bucovinean in anul 2001, obiectivul fiind deschis publicului la data de 14 iunie 2006.

Constructia avea rolul de locuinta, cu doua camere si plecatoare pe o latura. Locuinta este construita din cununi de barne de brad imbinate in tehnica “amnari” (tehnica de constructie). Peretii sunt lutuiti pe sipci si varuiti. Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si doua lucarne pe tabla din fata.

La capetele capriorilor ce sustin acoperisul din dranita este reprezentat un motiv zoomorf (“capul de cal”). In plecatoarea casei a fost reconstituit un atelier de lingurar, mestesug practicat in zona, cu uneltele traditionale de lucru.
Gospodaria traditionali din Straja din Muzeul Satului Bucovinean

Gospodaria traditionala din localitatea Straja, zona etnografica Radauti, dateaza de la mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul sau proprietar fiind Ion Hasna. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 1976, fiind printre primele trei obiective restaurate.

Gospodaria este formata din casa de locuit de tip camera-tinda-camera, grajd pentru animale compartimentat cu spatii pentru vite, oi, cai si pasari si o anexa gospodareasca specifica zonei – hajul. Hajul este des intalnit in gospodariile din regiunea Bucovinei si este folosit in timpul verii pentru fierberea si albirea rufelor, iar in timpul iernii ca afumatoare si loc de pregatire a grasimii animale.

Gospodaria este imprejmuita cu gard din barne de lemn cu acoperis de dranita si razlogi. Casa si anexele sunt amenajate in interior cu mobilier, obiecte de uz casnic si gospodaresc specifice zonei de provenienta. In casa cea mare a fost reconstituit un obicei de nastere tipic satelor bucovinene. In casa se afla o femeie manechin care leagana un manechin copil aflat intr-un leagan.

Constructia cu rol de locuinta dateaza din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Ea are doua camere si o tinda pe mijloc de unde se patrunde in ambele camere. Locuinta este construita din cununi orizontale de barne de brad despicate, imbinate in sistem cheutoare (tehnica de constructie). Peretii sunt lutuiti pe sipci si varuiti in jurul ancadramentelor. Temelia este din zidarie de piatra de rau cu liant de mortar, iar fundatia este din beton si din zidarie de piatra. Pardoseala constructiei este din lut stabilizat. Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si doua lucarne pe tabla din fata.

Hajul este o constructie anexa monocelulara datand din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. El este confectionat din cununi orizontale de barne de brad cioplite in 4 muchii. Temelia este din zidarie de piatra de rau, iar fundatia este din beton si din zidarie de piatra. Pardoseala constructiei este din pamant, iar acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea.

Pe langa casa de locuit si haj, in interiorul gospodariei se afla si un grajd pentru animale compartimentat cu spatii pentru vite, oi, cai si pasari. Grajdul este acoperit cu invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse.
Celarul din Moldovita din Muzeul Satului Bucovinean

Muzeul Satului Bucovinean a achizitionat un celar din localitatea Moldovita, zona etnografica Campulung Moldovenesc. Celarul este o anexa gospodareasca folosita pentru depozitarea alimentelor si a uneltelor de lucru, fiind cunoscut in zona Moldovita sub denumirea locala de “klichi”.

Celarul a fost construit initial in satul Demacusa in secolul al XVIII-lea, de unde a fost stramutat in jurul anului 1925 la Moldovita. Constructia ilustreaza arhitectura specifica populatiei hutule din zona de munte a Bucovinei.

Celarul are o forma dreptunghiulara si este de tip monocelular. El este format dintr-o camera de mici dimensiuni (fara ferestre) pentru pastrarea alimentelor si a uneltelor de lucru, precedata de un cerdac larg. Locuinta este construita din cununi orizontale de barne de brad, cioplite in patru muchii si imbinate in “cheotori”. Lipsind ferestrele, aerisirea este asigurata printr-o deschidere practicata intr-un perete transversal, care putea fi acoperita la nevoie. Fruntarul are terminatii cioplite in “cap de cal” cu dublu lob. Capetele barnelor semicirculare sunt prelungite pe fiecare latura cu aproximativ 0.40 m. La mijlocul parapetului frontal al celarului se afla o portita. In perioada verii, se obisnuia sa se doarma in cerdac.

Temelia constructiei este zidita din bolovani masivi de piatra de rau, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau prinsa cu liant de mortar. Acoperisul este construit in patru ape, cu pante repezi, avand invelitoare din dranita de brad, batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea. Pardoseala este din dusumele din scandura.

Casa de locuit din Ostra din Muzeul Satului Bucovinean

Una dintre primele case achizitionate de Muzeul Satului Bucovinean este o casa de locuit din localitatea Ostra, zona etnografica Humor, care dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 1976 si conserva un plan traditional de constructie de larga circulatie in Bucovina.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip camera-tinda-camera, cu tinda mediana, fiind monumentala prin proportii si dimensiuni. Temelia constructiei este zidita din piatra de piatra de rau prinsa cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau. Locuinta este construita din cununi de barne de brad despicate, imbinate la colturi in cheutori rotunde (tehnica de constructie), fiind specifica zonei de munte. Peretii sunt tencuiti si varuiti de mai multe ori.

Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si imbinate in cheotori rotunde si o lucarna pe tabla din fata. Acoperisul este inalt.

In aceasta casa, Sectia de Etnografie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina a organizat expozitia “Mijloace de transport traditionale”, aici fiind expuse carute, sanii si trasuri, precum si o serie de obiecte din colectiile muzeului, de la traista, desagi, barbanta, fedelesuri, burdufuri si pana la piese de harnasament traditionale.

Casa de locuit din Campulung Moldovenesc (Casa Roata) din Muzeul Satului Bucovinean

Una dintre primele case achizitionate de Muzeul Satului Bucovinean este o casa de locuit din localitatea Campulung Moldovenesc, care dateaza din al doilea patrar al secolului al XIX-lea, ultimul sau proprietar fiind Gavril Roata, de aceea casa este numita si Casa Roata. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 1976 si reprezinta unul din primele tipuri de casa de locuit din Bucovina.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip camera-tinda, respectand un plan traditional frecvent in zona etnografica Campulung Moldovenesc. Temelia constructiei este zidita din bolovani masivi de piatra de rau prinsa cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din bolovani de rau. Locuinta este construita din cununi de barne de brad rotunde imbinate in sistem cheutoare.

Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si o lucarna pe tabla din fata. Acoperisul este inalt, realizand un raport de 2/3 din inaltimea casei. Pardoseala este din pamant.

Locuinta are o suprafata mica (6,30×4,20 m), cu o singura intrare si trei ferestre. Usa este confectionata din scandura masiva si este fixata cu balamale din lemn, manuirea pentru inchidere/deschidere facandu-se cu ajutorul unui maner din lemn confectionat dintr-un cui de tisa. De asemenea, usa dispune si de un zavor in parghie: o incuietoare clasica cu catei executata din lemn de esenta tare, fiind actionata cu o cheie masiva, tot din lemn.

Din tinda se intra in “casa cea mare”, unde se afla langa pereti laite sprijinite pe butuci. In partea stanga a intrarii este amenajat cu cuptor cu vatra specific zonei. Intre cuptor si peretele din fata se afla un pat din scanduri masive avand deasupra o grinda pentru pastrarea diverselor tesaturi de interior sau piese de vestimentatie.

In interior se afla obiecte casnice: oale si strachini de ceramica, butoiase, lacrite si cofite din lemn. Intinse pe pereti, sau aflate pe laite, pe pat sau la icoane sunt asezate tesaturile de interior confectionate din lana si canepa: paretare, laicere, cergi, stergare de perete si naframe de nunta.

Casa de locuit din Campulung Moldovenesc (Casa Nemtan) din Muzeul Satului Bucovinean

Casa de locuit din din localitatea Campulung Moldovenesc dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ultimul sau proprietar fiind Nemtan. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 2004.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip camera-tinda-camera, cu doua camari pe latura din spate, foisor la intrare, gang pe doua laturi si prispa pe celelalte doua, fiind un tip de casa specific zonei, evoluat din punct de vedere planimetric.

Temelia constructiei este din lespezi mari din piatra de rau prinse cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din piatra de rau. Locuinta este construita din cununi orizontale de barne de brad rotunde, imbinate la colturi in cheutori (tehnica de constructie). Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si incheiate la colturi si doua lucarne pe tabla din fata. Peretii sunt lutuiti pe pureci si varuiti. Acoperisul este inalt, avand pante abrupte pentru scurgerea apei de ploaie si a zapezii. Pardoseala este din lut stabilizat.

Biserica de lemn si clopotnita din Vama din Muzeul Satului Bucovinean

In Muzeul Satului Bucovinean se afla o biserica de lemn si o clopotnita din Vama, incluse ambele pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004.

Biserica de lemn cu hramul “Inaltarea Domnului” din Vama a fost construita in anul 1783 in satul Vama de catre mesterii populari Mihaila si Dumitru Holtei cu banii lui M. Tampescu si Toader al Tomei. In anul 1960, biserica de lemn a fost tencuita.

In anul 2001, Parohia Inaltarea Domnului din Vama de Jos a donat biserica de lemn si clopotnita Muzeului Satului Bucovinean din Suceava, unde a fost stramutata si reconstituita. Cu ocazia reconstituirii, i s-a inlaturat tencuiala. Biserica a fost dotata cu strane noi, replici realizate de mesterii restauratori ai institutiei muzeale sucevene si au fost aduse cateva icoane vechi de factura populara, pictate pe lemn si cartile religioase de trebuinta. Pictura murala din altar a fost si ea restaurata, iar Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor a inzestrat lacasul cu odoarele si obiectele de cult necesare.Biserica are un plan treflat clasic, avand divizarea clasica in pronaos, naos si altar. Ea este construita din barne de brad, cioplite in patru fete si imbinate la colturi in tehnica “coada de randunica”. Constructia prezinta bogate ornamente geometrice si stilizari zoomorfe.Catapeteasma originala dateaza din anul 1811, fiind restaurata de specialistii din cadrul Laboratorului zonal de restaurare cu fonduri obtinute de la Ministerul Culturii si Cultelor prin programul „Patrimoniul in pericol”.

Parohia Vama de Jos a donat si turnul clopotnita din lemn, construit in anul 1787. Clopotnita a fost reconstruita in muzeu in anul 2005. Edificiul are un plan octogonal, fiind construit din barne de rasinoase cioplite la patru fete imbinate la colturi in tehnica “coada de randunica”. Constructia are doua nivele, cu etajul semideschis, si este ornamentata cu motive zoomorfe.

Ansamblul bisericii “Inaltarea Domnului” din Vama a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-II-a-B-05654, fiind format din 2 obiective:

• Biserica de lemn “Inaltarea Domnului” – datand din 1783 si avand codul SV-II-m-B-05654.01

• Clopotnita – datand din 1787 si avand codul SV-II-m-B-05654.02

Gospodaria traditionala din Radaseni din Muzeul Satului Bucovinean

Gospodaria traditionala din localitatea Radaseni, zona etnografica Falticeni, dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Ea a fost reconstruita in muzeu in anul 2004.

Gospodaria este formata din casa de locuit, cu doua camere si bucatarie de vara. Constructiile sunt realizate din cununi orizontale de barne de brad imbinate la colturi in sistem cheutoare (tehnica de constructie), lutuite pe pureci si varuite.

Casa de locuit are doua camere (“casa cea mare” si bucataria) si o tinda in partea stanga, de unde se patrunde in ambele camere. Temelia este din zidarie de piatra de rau cu liant de mortar, iar fundatia este din beton si din zidarie de piatra. Pardoseala constructiei este din lut stabilizat. Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si doua lucarne pe tabla din fata.

Bucataria de vara are dimensiuni reduse, fiind alcatuita dintr-o tinda, o camera si o camara. Acoperisul este inalt, construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si o fumatoare pe tabla din fata.
Casa de locuit din Dorna Candrenilor din Muzeul Satului Bucovinean

Casa de locuit din catunul Batca Pripor aflat in comuna Dorna Candrenilor, zona etnografica Dorna, dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ultimul sau proprietar fiind Gavril Candrea. Ea a fost descoperita in timpul unor campanii de cercetare efectuate in anii 1975-1976, dar achizitionarea imobilului s-a realizat abia in anul 1997. Casa a fost reconstruita in muzeu in anul 1999 si conserva un plan traditional de constructie de larga circulatie in Bucovina.

Constructia avea rolul de locuinta, fiind de tip tinda-camera, cu o camara mica si prezinta un element nou arhitectonic – foisorul lateral de la intrare. in interior este amenajata cu obiecte specifice zonei Dornelor si cu inventarul de unelte folosite de barbati pentru lucrul la padure.

Temelia constructiei este din lespezi mari din piatra de rau prinse cu liant de mortar, avand o fundatie din beton ciclopian si zidarie din piatra de rau. Locuinta este construita din cununi orizontale de barne de brad rotunde, incheiate la colturi in “coada de randunica” (tehnica de constructie). Acoperisul este construit in patru ape, avand invelitoare din dranita de brad batuta in randuri suprapuse pe fiecare dintre acestea si incheiate la colturi si o lucarna pe tabla din fata. Acoperisul este inalt, avand pante abrupte pentru scurgerea apei de ploaie si a zapezii. Pardoseala este din lut stabilizat.Camera de locuit contine un cuptor prevazut cu vatra deschisa si horn de evacuare a fumului, precum si un spatiu mare de odihna, acest cuptor fiind considerat cel mai important element de arhitectura interioara. Langa cuptor se afla un pat de dimensiuni mari si acoperit cu tesaturi, perne si velnite. Deasupra patului este o barna masiva din lemn de care se agatau obiectele de vestimentatie. De-a lungul peretilor se afla laite masive folosite atat pentru odihna, cat si pentru lucrul in timpul diverselor indeletniciri casnice. In spatele tindei se afla o camara care era folosita pentru depozitarea produselor alimentare.

Casa Gavril Candrea din Dorna Candrenilor a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-II-m-B-05530.

Loc de comemorare a martirilor Bucovinei din Muzeul Satului Bucovinean

La 29 iulie 2009 au fost sfintite la biserica de lemn din Vama (aflata in incinta Muzeului) doua casete cu tarana martirilor bucovineni Dumitru Catana si Gherasim (Zamfir) Nicoara, tinandu-se cu acest prilej si o slujba de pomenire pentru odihna sufletelor celor doi martiri.

Dumitru Catana si Gherasim (Zamfir) Nicoara au fost doi invatatori bucovineni inrolati ca ostasi in armata austro-ungara si au fost alesi sa faca parte din plutonul de executie care urma sa-i impuste pe taranii romani din localitatea Satulung (astazi orasul Sacele din judetul Brasov) in vara anului 1916. Pentru ca au refuzat sa execute ordinul de a-i executa pe romani, cei doi ostasi au fost pusi sa-si sape singuri mormintele in pamantul Ardealului, dupa care au fost executati.

La data de 7 octombrie 1928, osemintele celor doi martiri au fost reinhumate, cu onoruri militare, sub troita din cimitirul Bisericii „Sfanta Adormire” din Satulung – Sacele, prin grija preotului Zenovie Popovici.

In iulie 2009, cele doua casete cu pamantul in care s-au transformat osemintele celor doi martiri au fost aduse in Bucovina, pentru a fi inmormantate in pamantul din regiunea de unde proveneau cei doi.

Dupa ceremonia religioasa, una din cele doua casete continand tarana martirilor bucovineni a fost ingropata sub un bloc de piatra din imediata apropiere a bisericii de lemn. Pe blocul de piatra sculptorul Cezar Popescu a fixat o placa de marmura cu urmatoarea inscriptie: „In memoria martirilor Bucovinei, Dumitru Catana si Gherasim Nicoara, ostasi in armata austro-ungara, care au ales sa-si sape mormintele ca sa nu traga in fratii lor romani, ucisi la Satulung – Brasov, in octombrie 1916”.

sursa: www.descoperaromania.eu